Capitolul 9

Edward Pov

Era aproximativ ca in momentele in care imi lipsea somnul.

Dupa acea conversatie cu Tanya – de care din pacate, imi amintesc – tatal meu a ajuns pentru a lua control asupra situatiei. Din fericire pentru mine, Carlisle s-a limitat doar obligandu-ma sa stau incuiat in camera mea in timp ce corpul meu elimina subtanta ce m-a adus in starea aceasta. Inca imi amintesc cu neplacuta claritate chipul preocupat si intristat al sotiei mele, si privirea indignata a Tanyei, sigur, ceea ce i-am zis era adevarat, dar niciodata nu as fi lasat sa se inteleaga , chiar daca asta gandeam.

Chiar mai mult suspect :  imi amintesc foarte bine reactia fratiilor mei …ca si cum ar fi stiut de la inceput ceea ce se intampla…

Am suspinat, lasand capul sa cada peste pernele moi ale patului meu, nu aveam starea de spirit pentru a ma gandi la asta… sau sincer, pentru a ma gandi la ceva. Capul ma durea ca niciodata, si nu aveam niciun tip ce control asupra puterii mele: am petrecut ore ascultand ceea ce gandea toata regiunea. Cine ar fi crezut ca un vampire se poate imbata? Mai rau, ca el ar putea suferii de mahmureala? Pentru o clipa, i-am invidiat pe umani: ei macar se puteau recupera cu cateva ore de somn, ceea ce eu nu pot. Am blestemat mental: daca Emmett si Jasper , au avut de-a face cu asta, vor plati… mi-am spus sa nu ii mai invit pe fratii mei daca vor decide sa iasa.

“ Mai bine merg sa-l vad… cu siguranta nu trebuie sa fie foarte bine” am ascultat mintea tatalui meu chiar inainte de a intra in casa. L-am auzit urcand scarile si, cateva secunde mai tarziu a deschis- dar surprinzator de evervant- lenes usa. Ce bine ca Alice a convins-o pe Bella sa iasa la vanatoare, uram sa ma vada asa.

“ Buna Edward, cum te simti?” a intrebat Carlisle cu un ton calm, ca intotdeauna `crede-ma, stiu ceea ce simti ` a adaugat mental. Pentru a replica, a mormait iritat.

“Oribil” am raspuns, desi nu mi-am dat seama daca am raspuns gandurilor lui sau cuvintelor lui. Carlisle s-a asezat pe pat.

“Stiu” ` desi trebuie sa admit ca nici nu stiam ca e posibil` Da, nici eu.

“Bella nu s-a intors inca?” am intrebat in liniste. Daca as putea bloca darul meu…

“Nu… dar nu cred ca mai intarzie mult. E ingrijorata.” M-am simtit vinovat pentru asta.

“ Imi pare rau… nici nu stiu cum…” am spus, cu bruste remuscari si cu usoara dorinta de a-l lovi pe Emmett urmatoare data cand il vad.

` Nu e vina ta` “Nu trebuie sa te scuzi, fiule.” `Deci am o idée de cine CHIAR ar trebui sa o faca` Curios, tonul vocii lui era putin suparat, si asta nu era un obicei. In general, Carlisle era foarte rabdator. M-am intrebat daca stie ceva.

`Saracul, imi imaginez ce trebuie sa simta acum…`

` Mmmm, macar daca ar schimba canalul. Asta e plictisitor„

`Imi sta bine cu asta? Sigur il va incanta pe Emm…`

` Poate ar trebui sa urc sa-l vad pe Edward. Saracul arata atat de rau…`

` Ha! Uita asta, Cine ar fi crezut …?`

`La dracu! Daca Kate afla de asta…?

`Nu! La dreapta, la dreapta! Prostule, vei pierde! Asa nu…!

` … ia te uita, Bella pare ingrijorata. Dar daca i-am zis ca e bine. De ce e atat de receptiva?

Orice planuiam sa-i spun tatalui meu, a murit instantaneu cand un val de ganduri a venit spre mine. A fost ca si cum tot orasul si-ar fi aprins televizoarele in acelasi timp…erau atat de numeroase si variate ca aproape m-am simtit ametit. Cu un gest de durere, am inchis ochii si mi-am ingropat fata in perna.

“ Cat presupui ca va dura toata asta Carlisle?” am intrebat disperat. Tatal meu mi-a dat cateva palme de sprijin pe umar.

“Nu sunt sigur. Poate ar trebui sa te alimetezi, asta ar putea ajuta. Adevarul e ca niciodata nu…” m-a sfatuit, dar nu am putut asculta exact ce era inainte sa primesc, din nou, un val de ganduri de la parter. Doar ca , de data asta, au fost muuuult mai interesante.

`Cine ar fi crezut? A functionat, a functionat cu adevarat…cu siguranta ma va omori cand va afla. Mnaaa! Cum va afla? Niciodata nu se va gandi ca am avut de-a face…sau da?

Emmett, credea ca eu nu il pot auzi de la distanta asta, a fost total neglijent. Nu numai ca a recunoscut ca e vina LUI, ci si mi-a permis sa vad – inconstient- cum a facut-o … indiferent cat de enervat ma simteam vazand cum imbata bietul cerb pentru a ma imbata pe mine, nu am putut evita un anumit sentiment de surpiza: Cine ar fi stiut ca Emmett era atat de…. smecher?

“Alice ma va omori daca afla… Cum poate Emmett sa se uite la televizor ca si cum nu s-a intamplat nimic. O mica greseala , si cu siguranta Alice nu imi va vorbi pentru un secol intreg. Desi trebuie sa recunosc ca a fost distractiv… no, nu trebuie sa ma gandesc la asta, oricum, aproape ca a marturisit ce s-a intamplat de acea data ! Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar zice Alice daca ar stii de acea petrecere a burlacilor… niciodata nu ar fi trebuit sa pariez …”

I-a te uita, asta chiar m-a surprins. Asadar era un pariu la mijloc, ma intreb ce tip de pariul trebuie sa fie pentru a-l include pe Jasper. Era adevarat, ma asteptam la asta de la Emmett, dar de la Jasper? Eu deja  m-am gandit la toate formele de a ma razbuna pe fratele meu minunat, cand am putut nota ca Jasper continua sa fie prea distras pentru a face ceea ce a facut acolo jos.

I-a te uita ! Orice ar discuta Carlise cu Edward, il pune intr-o stare proasta. Furia ce o simt aici… mmm… nu pare ca e detinata lui Carlisle. Atunci cui? Oh nu…Cumva..?

Jasper capabil sa simta emotii, chiar la aceea distanta, a descoperit la perfectie masura furiei mele, si, mai important, parea sa fi simtit ca eu stiu `ceva`. In final, putin din acea confuzie pe care o simteam de cand a venit Tanya s-a risipit: un pariu intre cei doi frati ai mei, e unicul in masura sa explice acele ciudatele priviri complice si actiunile lor, impreuna cu situatia ca- aranjat de ei, eram sigur- ne-a inclus pe Bella, Tanya si pe mine.

Chiar fara sa-mi dau seama, un cuvant a ajuns in mintea mea: Razbunare. Aceste zile au fost foarte dificile, si sa stiu ca ei au de-a face m-a facut sa decid ca, orice s-ar fi intamplat, sa simta macar una din probleme pe care le-au cauzat… acum , doar ca mai ramane  aceasta urata mahmureala sa dispara.

`Nu m-am gandit ca va fi atat de rau…`”Edward?” a intrebat tatal meu ingrijorat. Din nou, am fost atat de scufundat in mintile fratilor mei caci am uitat complet ca se afla aici. Am dat din cap usor pentru a ma intoarce la lumea reala- rea idée, nu a facut decat sa aduca discomfort crescutului meu.

“Imi pare rau, Carlisle… ai spus ceva?” am intrebat, prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic. Cu toate acestea, tatal meu ma cunostea bine.

“Las-o balta, nu are importanta. Dar acum mi-am placea mai mult sa stiu ce te supara.” A raspuns, fara sa-si indeparteze mana de pe umarul meu. Cum mi s-a intamplat de cele mai multe ori, m-am intrebat cum de am castigat atata afectiune.

“Nimic, intr-adevar. Nu pot bloca pe nimeni, in aceste ocazii vocile ma coplesesc, nu te ingrijora.” L-am asigurat. O parte din mine, dorea sa-i spuna totul, dar cu sigurata asta impiedica razbunarea mea, asa ca am decis sa nu ii spun nimic.

“Esti sigur? Mi se pare ca ceva de supara.” A insistat tatal meu. `nu trebuie sa imi ascunzi nimic` am suspinat invins. Carlisle era, poate, cel care ar putea intelege cel mai bine situatia, fara a-si pierde calmul. Resemnat, i-am povestit ce am auzit.

Jasper Pov

Asta era ciutat… brusc, ura lui Edward care era evidenta, ca si cum cineva a aprins un emitator direct din capul meu. Si acum, nimic.

In ciuda aparentei siguranta a lui Emmett- care se uita la televizor fara vreo  preocupare – eu eram nelinistit. Reactia lui Edward a ajuns ca si cum era raspunsul natural la gandurile mele, oricum , eu stiam bine ca el nu putea sa ne asculte la aceasta distanta, si ca, cu siguranta le bloca pentru a-mi dea putina intimitate, dar nu eram atat de sigur.

Pentru a spori si mai mult retinerile mele- ce nici calmul fratelui meu nu a reusit sa le aduca la minim- era aici, cu siguranta le bloca pentru a-mi da intimita la acel mic detaliu de la petrecerea burlacilor a lui Edward. Niciunul dintre noi nu a zis nimic, in niciun caz, se presupunea ca asa trebuie sa fie. Dar Edward, total dezorientat din cauza `incidentului`, era pe puctul de a zice totul, a dat de inteles ca ceva s-a intamplat. Din privirile Bellei, Alice si Rosalie, – si schimbarile de dispozitie- am stiut ca detaliul nu a trecut neobservat… cu siguranta vor urma intrebari la care nici eu, nici Emmett nu ne vom dori sa raspundem.

In concluzie, pariul era pe punctul de a deveni neobisnuit de periculos. Lipsea doar o zi pentru a ajunge la 5 (limita la care eu am pariat) si , trebuie sa admit, am inceput sa ma indoiesc ca voi putea pastra masina… Bella era rabdatoare, si , oriccat de mult am face, nici ea nu se lansa contra Tanyei, nici Edward nu face nimic compromitator pentru a-mi da avantaj… distras, m-am uitat pe fereastra pentru a le vedea pe Alice si Bella intorcandu-se din calatorie, intrebandu-ma – pentru n ori, ce va face Alice a mea daca va afla de toate astea,… si , clar, inconstient am incercat sa-mi privesc frumoasa masina de aici…

M-am intors pentru a-l vedea pe Emmett. Poate era ora sa terminam cu toate acestea…