Capitolul 13

Bella Pov

Edward s-a intors spre mine, dar chipul lui era crispat in cea mai trista expresie, a strans mana mea ca si cum era singurul lucru care il tinea in picioare.

Ezitanta, ca si cum, si acum avea puls, mi-am ridicat mana libera, si l-am atins pe obraz.

A deschis ochii pe deplin surprins, si s-a uitat fix la mine.

Expresia ochiilor lui, a devinit dura, aproape fortata. Si a deschis buzele lent.

“Nu ma lasa…” a soptit, eu am ramas surprinsa de cuvintele lui, “ nu ma lasa… te iubesc”.

Si inainte sa pot vorbi, Edward a luat chipul meu si si-a apasat buzele pe ale mele, cu disperare si durere… dar mai ales dragoste. Deci- ca intotdeauna- m-am concetrat bucurandu-ma de sarut, dar nu am putut evita ca o parte din mintea mea sa nu se gandeasca la ce se intampla: De ce Edward parea atat de disperat? De ce ma ruga sa nu-l las? Eu l-am mai vazut atacand asa inainte, nu? Nu a facut nimic ce ar putea suspecta ca eu il voi….

Si mi-am amintit atunci, separandu-ma de el, ca el mi-a confesat ce s-a intamplat la prtrecerea burlacilor, si eu i-am tipat si am plecat fara sa-i spun nimic ; Edward credea ca eu sunt atat de suparata pe el incat sa plec…dar nu avea nici o idée a adevaratului motiv al furiei mele(Tanya), nici nu a stiut ca eu in realitate regretam acea izbugnire a furiei.  Sotul meu m-a privit cu expresie torturata cu siguranta a interpretat gresit tacerea mea , precum si intreruperea sarutului.

“Te rog, Bella..” s-a rugat cu vocea incarcata de durere. Asta incepe sa iasa de sub control. Simtindu-ma rau pentru ca il fac sa sufere, mi-am pus o mana pe buzele lui facandu-l sa taca.

“ Edward…ce ai patit? De ce imi ceri sa nu plec?Unde as putea sa plec?” am intrebat, asteptand sa se prinda ca a inteles gresit lucrurile.

“Am crezut ca tu…ca erai…”a raspuns el. Era atat de ciudata sa-l vad ramanand blocat intre cuvinte. Am decis sa fiu mult mai clara, l-am imbratisat cu forta, ignorand durerea din bratele mele.

“Nu sunt suparata pe tine, Edward” am spus. El, inca confuz, parea destul de usurat.

“Esti sigura?” a intrebat el, cu un ton tensionat, care foarte rar l-am auzit. Eu am aprobat, si m-am apropiat pentru a-i saruta buzele din nou.

“Iarta-ma. Nu am vrut sa te super atat… doar ca Tanya m-a pus intr-o stare de spirit proasta in ultimul timp” am spus. Usurata, l-am auzit pe Edward razand suav.

“Am crezut ca pleci. Intr-adevar am crezut ca vrei sa te indepartezi.”a spus el. Eu am negat din cap, ingrozita doar gandindu-ma la o eternitate fara el.

“Nicioata nu voi pleca de langa tine! Si mult mai putin pentru ceva atat de simplu…”am spus. Edward, pentru a raspunde la tot., m-a strans langa pieptul sau,… si, cand mi-a simtit respiratia sacadata, m-a lasat.

“Te doare?” a intrebat, trecand mana suav pe marcarile de pe bratele mele, care nu mai erau atat de marcate. Daca inainte am notat durerea, atingera lui a eliminate complet senzatia luandu-i locul placerea, cam se intampla de fiecare data cand ma atingea.

“Nu… acum nu” am spus cu un ton sugestiv. El mi-a daruit zambetul strengaresc, dar in ochii lui inca distingeam urme de ura de cateva momente.

“Emmett si Jasper vor plati pentru asta, te asigur” a spus cu o expresie mai serioasa. Nu am inteles nimic. Ce aveau de-a face fratii mei cu asta?

“Ei? De ce ei?” am intrebat confuza, vazand cum sotul meu recapata expresia tensionata si enervata. In acest moment m-am intrebat de cat control a avut nevoie sa nu o loveasca pe Tanya .

Dupa un lung suspin, Edward m-a dus pana la un copac cazut, pe care amandoi ne-am asezat. Acolo, sotul meu mi-a povestit in sfarsit ce s-a intamplat: mi-a spus ca a observat comportamentele ciudate ale celor doi frati ai mei, si ca ei nu sunt doar in spatele betiei ciudate, ci si ne-au manipulat pe amandoi de cand a venit clanul din Denali… si totul pentru un pariu, In care amandoi au incercat sa ghiceasca cat mi-ar lua sa imi pierd rabdarea si sa o atac pe Tanya. Cand Edward al meu – asta suna atat de bine, indiferent de timp – a terminat de vorbit, mi-am dat seama ca eu aveam pumnii stransi ferm.

“Bella?” a intrebat Edward cu precautie. Am tresarit un pic auzindu-i vocea dulce, eram atat de ocupata gandindu-ma la Emmett , Jasper si doua piese uzate care inainte erau masinile lor.

“ Vrei sa spui..ca EI au cauzat intreaga situatie?” am intrebat nervoasa. Edward a facut un gest afirmativ, din nou cu expresie furioasa.

“Ma tem ca da. Cand ii voi vedea din nou ii voi omori ”a spus el . Pentru prima data, nu am zis nimic pentru a evita acest lucru.

“Crede-ma. EU te voi ajuta.” Am spus, radicand pumnul drept. Privirea lui Edward s-a imblanzit instantaneu, si mi-a prins pumnul intre mainile lui pentru ca apoi sa-l apropie de gura lui si sa-l sarute cu atata dragoste si dulceata ca m-a facut sa tremur.

“ In primul rand, ar fi mai bine sa cautam ceva prada. Ai nevoie de ea.” A spus el, fara sa indeparteze mai mult de un centimetru mana mea de suavele lui buze. Am facut o fata deceptionata, nu ASTA aveam eu in mine. El a parut sa-si dea seama si a inceput sa rada.

“ Asta poate sa astepte…” mi-a spus zambindu-mi. Eu am suspinat, cedand. Chiar daca nu imi doream sa intrerup momentul nostru, intr-adevar aveam nevoie sa ma alimentez.

“ Si ce facem cu Emmett si Jasper?” am intrebat, in timp ce el m-a luat in brate cum facea cand eram umana.

“Eu am cateva idei… adu-ti aminte, iubire , ca au trecut secole ascultandu-le mintile si secretele” mi-a spus Edward pe un ton rautacions , si eu am chicotit. Am simtit ca incepe sa mearga explorand spre padure.

“ Nu mai trebuie sa faci asta, stii? Pot sa merg.”i-am spus. Chiar daca  ma incanta simtindu-ma aproape de el, dar am crezut ca trebuie sa-i amintesc. El si-a oprit.

“Cred ca da. In plus iubesc cum sunt lucrurile.” A spus Edward si m-a strans cu forta langa el. Eu am zambit, pur si simplu fericita sa il am aproape, mirosind dulcele lui parfum.

M-a coborat, dar nu a lasat mana mea si amandoi am mers spre padure.

JasperPov

Pentru prima data de la pariu, am vazut teama in ochii lui Emmett, si zic adevarul, nu il invinovateam: judecand dupa expresia lui Edward, foarte bine puteam astepta un dezastru cand se intorce.

Am simtit prima data ura si disperarea lui, dar acum fratele meu parea mai calm. Chiar daca, desigur, situatia de aici era total diferita.

Tanya parea ca e in coma: privirea ei, fixa pe locul unde Edward a disparut, era goala, deprimata. Am simtit un val puternic de tristete curgand de la ea, si am presupus ca daca ar putea sa planga ar fi plans deja. Langa ea, restul din familia ei incercau sa o animeze putin, dar fara niciun success. O data si inca odata, vampira trecea cu mana pe partea unde Edward a lovit-o- inca sunt surprins ca a dat la o parte cavalerismul lui- cu toate ca nu ranit-o .

“Cum ati putut sa continuati sa faceti asta?Va dati seama ceea ce ati cauzat? Sunteti niste idioti! Te asigur Emmett, ca…” Rosalie tipa la sotul ei. As putea paria ca un secol de castitate era oficiala.

“Asculta Rose! Nu am vrut sa ajungem atat de departe, doar ca…” a incercat sa se apere fratele meu.

“Fara scuze!” tipa Rose, si brusc s-a intors catre mine. Alice, langa ea, mi-a aruncat aceeasi privire.

“Asteptam asta de la Emmett, dar tu? La ce te-ai gandit, Jazz?” a spus Alice, am simtit suparerea ei, si asta m-a durut. Adevarul este ca de la inceput trebuia sa ascult acea voce din interior- atat de similara cu ceea a sotiei mele- care imi zicea ca asta nu e o idée buna.

“Gata! Cu tipetele nu rezolvam nimic, cred ca cel mai bine ar fi ca amandoi sa se scuze pentru tot. “ a spus Carlisle. Multumita cerului, el continua sa fie calm. Langa el, Esme a dat din cap cu ardoare.

“Din fericire nimic grav nu s-a intamplat” a spus Kate, usurata, cu toate ca fratele meu i-a lansat o privire care exprima `esti NEBUNA?`

“ Haide Tanya, nu te purta asa. Nu-i mare lucru, ai stiut ce se va intampla.” A spus Eleazer, in timp ce Carmen il privea cu repros din cauza frazei prea directa.

“Eleazer are dreptate, Tanya. Tu stii de mult timp ca nu il interesezi.” A adaugat Irina. Asta parea s-o fi trezit pe Tanya.

“Vreti sa taceti?!” a cerut cu ura. Am putut simti mustrarile de constiinta, cu siguranta era constienta ca fratii ei aveau dreptate. M-am concentrat pe toti, incercand sa calmez mediul cu un val de liniste, si am simtit un ghiont in coaste.

“ Ohh,  nu Jazz.. Fara daruri! De data asta, va trebui sa ne suporti pe toti!” a spus Alice, privindu-ma cu o expresie intre enervata si amuzata pe care nu am inteles-o…pana cand Rosalie a ridicat mana si a prins urechea lui Emmett.

“Inauntru, in casa! Inca nu am terminat cu tine!”a spus ea, si l-a tras pe fratele meu ca si cum ar fi un copil mic. “Si tu! Nici sa nu indraznesti sa ma calmezi!”a strigat, si si-a continuat drumul. Esme a negat dand din cap.

“Ce modalitati, copii…” a spus mama mea adoptiva. Carlisle a facut pur si simplu un gest a intram in casa, si am simtit mana lui Alice pe bratul meu, tragandu-ma, cu siguranta ea a vazut ce se va intampla…

Mi-am amintit , ingrozit, ca Edward avea mai mult de un secol de material mintal- al meu si al lui Emmett- pentru a ne pedepsi mai mult decat suficient daca dorea. Am inghitit saliva( veninul, mai bine zis).

Asta va deveni mult mai rau….